General de divizie Grigore Costică GEORGESCU

 

Grigore Georgescu s-a născut la data de 20 iunie 1886 în orașul Craiova. În anul 1905, după absolvirea liceului real ,,Carol I” în localitatea natală, Grigore Georgescu a devenit cursant al Școlii Militare Ofițeri de Artilerie și Geniu din București (ciclul preparator), iar la 01 iulie 1907 a fost înaintat sublocotenent în Arma Geniu.

A acces în cariera militară până la gradul de general de divizie, fiind avansat succesiv la gradul de locotenent (1910), căpitan (1915), maior (1917), locotenent-colonel (1922), colonel (1927), general de brigadă (1935) și general de divizie (1940).

Și-a început cariera militară în calitate de ofițer subaltern (comandant de pluton) la Compania 1 Săpători-Minari / Regimentul 2 Geniu din Focșani, iar începând cu 01 aprilie 1908, în urma aplicării măsurilor de reorganizare a armatei, îl regăsim în ordinea de bătaie a Companiei Transmisiuni a Batalionului III Pionieri Focșani / Corpul 3 Armată Galați (unitate nou formată în urma desființării Regimentul 2 Geniu).

După executarea stagiului obligatoriu la trupe, în unitatea menționată, unde a fost însărcinat provizoriu și cu problematica Serviciului Mobilizare, începând cu 01 octombrie 1908 și-a continuat studiile pentru aprofundarea pregătirii militare și de specialitate la Școala Specială de Artilerie și Geniu din București, dovedindu-se a fi unul dintre ofițerii de geniu cu potențial și perspective sigure de evoluție în cariera militară. Stagiul de scurtă durată efectuat la Compania 1 Telegrafie din Batalionul I Pionieri Craiova i-a trezit interesul pentru această specialitate importantă a Armei Geniu.

La absolvirea Școlii (01.07.1910), fiind clasat primul din promoția ofițerilor de geniu, a fost avansat la gradul de locotenent și decorat cu ,,Medalia Jubiliară Carol I”. S-a înapoiat la Batalionul III Pionieri, încredințându-i-se comanda Companiei 3 Telegrafie.

În vara anului 1913 a fost mobilizat ca șef al Secției Telegrafie la Marele Cartier General. Făcând dovada unui nivel ridicat de cunoștințe tehnice în domeniul telegrafiei militare, a îndeplinit cu succes prerogativele asigurării legăturilor necesare conducerii acțiunilor militare desfășurate de către Armata României la sud de Dunăre, în timpul celui de-al doilea Război Balcanic.

În toamna aceluiași an, Grigore Georgescu își face debutul în învățământul militar, fiind numit succesiv instructor și comandant de companie elevi în cadrul Secției Geniu / Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină. Timp de 3 ani, Școala Militară i-a oferit condiții prielnice atât pentru dezvoltarea competențelor didactice și tehnico-inginerești, cât și posibilitatea aprofundării evoluției fenomenului militar, în special a problematicii cu privire la fortificațiile de campanie, fortificațiile permanente și mijloacele de comunicații din înzestrarea armatelor. La 01.04.1915 a fost avansat la gradul de căpitan.

A fost mobilizat din nou la 15 August 1916 și ,,a luat parte activă la acțiunile militare desfășurate în zona Olteniei”, în prima campanie a Războiului pentru Întregirea Națională, conducând cu fermitate și pricepere Serviciul Comunicații din compunerea Comandamentului Etapelor Armatei I. Ulterior, începând cu 15 Decembrie 1916, căpitanul Grigore Georgescu a fost mutat la Secția Geniu a Școlii Militare de Artilerie, Geniu și Marină, secție retrasă la acea vreme în zona Huși.

Inclus în corpul instructorilor-conferențiari al secției și-a adus o contribuție semnificativă la pregătirea de specialitate a cadrelor militare necesare completării serviciilor și unităților de geniu, angajate în război, precum și la ridicarea stării generale de pregătire genistică a ofițerilor din celelalte arme, prin cursuri practic-aplicative de scurtă durată, organizate în cadrul Școlii de Fortificații de la Huși, reorganizată în toamna anului 1917 sub denumirea de Centrul de Instrucție al Geniului. Apreciat ca ,,ofițer distins, de mâna întâi”, la 01.04.1917 a fost avansat înainte de termen la gradul de maior, iar pentru serviciile îndeplinite în timpul Războiului pentru Întregirea Națională a fost decorat cu Ordinul „Coroana României”.

În perioada 02.02 -30.10.1918 a fost mobilizat la Direcția IV Geniu / Ministerul de Război și la Serviciul Regulamente din Marele Stat Major, având o contribuție semnificativă la elaborarea unor acte normative cu privire la executarea serviciului și desfășurarea acțiunilor de luptă la campanie.

Începând cu 01.11.1918 a fost mutat în statul major al comandamentului Diviziei 8 Infanterie dislocată în Bucovina și însărcinat ca șef al Biroului Organizare și ofițer de legătură cu guvernul bucovinean condus de Iancu Flondor; iar la 01.04.1919 a fost numit șef al Biroului Informații în același comandament. În această perioadă s-a distins prin elaborarea unui ,,studiu cu privire la noua organizare militară a teritoriului bucovinean”, solicitat de Marele Stat Major și a unor ordonanțe relative la menținerea ordinii publice și reglementarea relațiilor între structurile militare și autoritățile locale.

Experiența didactică și nivelul remarcabil de pregătire tehnico-inginerească dobândit în perioada de activitate la trupe și în campaniile la care a participat, s-au dovedit a-i fi de mare folos în perioada anilor 1919 – 1920 în care, admis direct în anul II de studii, a urmat cursurile Școlii Superioare de Război din București. După absolvirea acesteia, începând cu 01 Octombrie 1920 și-a probat cu succes competențele profesionale în calitate de șef de stat major la Inspectoratul Tehnic al Geniului și cadru didactic la Școala Specială de Geniu București.

În perioada 1923 – 1925 a asigurat comanda Centrului de Instrucție al Pionierilor din compunerea Școlii Speciale de Geniu de la Cotroceni, fiind totodată și profesor titular pentru cursurile de Istorie Militară și Fortificații Permanente. În această perioadă a absolvit la rându-i, cursurile pentru ofițeri de stat major și de transmisiuni din Franța, precum și cursul de perfecționare pentru locotenenți colonei organizat în România.

Înzestrat cu ,,darul vorbirii și al scrisului”, având gradul deja gradul de locotenent colonel, Grigore Georgescu începe să se afirmă tot mai mult și în domeniul activității științifice. Având o cultură militară și pregătire genistică de excepție, a elaborat și utilizat în activitatea didactică cursurile de Fortificații, Istoria Războaielor și primul Manual al Geniului.

În toamna anului 1925, Grigore Georgescu a revenit la conducerea statului major al Inspectoratului Tehnic al Geniului, funcție ce i-a permis să se ocupe îndeaproape de ridicarea nivelului profesional al cadrelor militare și modernizarea dotării tehnice a structurilor din Arma Geniu. A condus diverse conferințe și exerciții tehnice și tactice pentru pregătirea de specialitate a generalilor și ofițerilor superiori de geniu din comandament și din garnizoana București.

Totodată, a continuat activitatea didactică la Școala Specială de Geniu și Școala Superioară de Război ca profesor la cursul de Fortificații, iar împreună cu comandanții a două regimente de pionieri, a elaborat la solicitarea Marelui Stat Major un amplu documentar cu privire la ,,organizarea unor sectoare defensive” pe teritoriul național. La 01.07.1927 a fost înaintat înainte de termen la gradul de colonel.

Preocupat în continuare de modernizarea tehnicii de transmisiuni, în special a mijloacelor electronice de comunicare, valorificând o amplă documentație de specialitate din armatele unor țări europene, în anul 1928 a reușit să elaboreze manualul intitulat ,,Informațiile, transmisiunile, ascultarea” și să-l utilizeze la Cursul de Legături și Transmisiuni pe care l-a condus la Școlile de Geniu și Școala Superioară de Război. Incontestabil, el este cel care a pus bazele utilizării electronicii în armata română.

 În baza propunerilor rezultate din aprecierile de serviciu anuale anterioare, la 01.04.1929 i s-a încredințat comanda rămasă vacantă la Regimentul 2 Pionieri Otopeni.

 În timpul acestui mandat, a fost apreciat ca ,,un eminent comandant, cu o cultură generală bine formată, iar cea de specialitate bine așezată pe o minte disciplinată și luminată, un remarcabil organizator și îndrumător al întregii activități a regimentului”, iar din însărcinarea Inspectoratului Geniului, a reușit să elaboreze într-un timp relativ scurt și foarte riguros ,,Regulamentul întrebuințării trupelor de geniu în campanie”.

Având mari perspective de accedere în funcții importante, începând cu data de 01 Aprilie 1931 a preluat comanda Școlii de Aplicație de Geniu, iar trei ani mai târziu a fost promovat la comanda Comandamentului Școlilor și Centrului de Instrucție al Geniului Cotroceni, poziții ce i-au permis să-și dovedească pe deplin ,,calitățile de excelent educator” și să pledeze cu insistență pentru organizarea și desfășurarea învățământului militar de formare și dezvoltare profesională a tinerilor ofițeri în raport cu cerințele instruirii trupelor de geniu și experiență europeană în acest domeniu.

A condus nemijlocit cursurile de Educație Militară și Tactică Generală cu tinerii ofițeri din Școala Specială de Geniu, iar pe lângă atribuțiile funcțiilor de bază, fiind unul dintre cei mai buni specialiști în domeniu fortificațiilor, colonelul Grigore Georgescu s-a dovedit demn și de calitatea de membru în Comisia de Fortificații a țării și cea de director al cursului de Pregătire Militară pe lângă Școala de Arhitectură din București. A trecut cu succes evaluările legale pentru accederea în funcții cu gradul de general.

În primăvara anului 1936 generalul Grigore Georgescu a fost numit la comanda Brigăzii de Transmisiuni București și inclus în Comitetul Consultativ al Armei Geniu. În cursul lunii decembrie a aceluiași an a fost cooptat în Comisia Armatei Române care, în urma deplasării în Anglia, a reușit să achiziționeze și să introducă în înzestrarea structurilor subordonate aparatură radio cu posibilități de lucru pe unde scurte.

A fost un important pas înainte pentru armata română, Brigada de Transmisiuni devenind astfel operațională la cel mai înalt nivel pentru perioada interbelică, având posibilitatea de a asigura cooperarea directă cu alte armate europene.

Ulterior, în perioada anilor 1937-1940 i s-a încredințat comanda Brigăzii 18 Infanterie Sibiu și a Diviziei 19 Infanterie Turnu Severin, trecând cu elogii și examenul de comandant de divizie, așa cum aprecia comisia constituită în acest scop.

    În baza recomandării făcută în notarea de serviciu din anul 1940, de către generalul Florescu – Inspectorul General al Armatei, generalul de divizie Grigore Georgescu a fost numit Inspector General al Geniului. În această perioadă a elaborat împreună cu un grup de generali și colonei în activitate, la solicitarea Marelui Stat Major, pentru lucrarea ,,România în Războiul Mondial”, capitolul ,,Contribuții la Istoricul Armei în perioada 15 August 1916 – 01 Aprilie 1921” (documentarul se găsește în Muzeul Centrului de Pregătire pentru Geniu Rm. Vâlcea).

    În contextul generat de abdicarea Regelui Carol al II-lea și preluarea la data de 5 septembrie 1940, de către generalul Ion Antonescu a conducerii guvernului României,   generalul Grigore Georgescu a fost desemnat la conducerea Ministerului Lucrărilor Publice și Comunicațiilor. A deținut acest portofoliu numai cinci luni de zile, ca urmare a unor dezacorduri față de anumite decizii ale generalului Ion Antonescu. Drept urmare, pe data de 11 iulie 1941 a fost demis din guvern și trimis pe front, în calitate de Comandant al Geniului Armatelor de Operații, unde s-a alăturat militarilor care recomandau încheierea campaniei militare odată cu eliberarea Basarabiei, fapt ce a condus la trecerea sa în rezervă, împreună cu alți generali.

Incontestabil, în conștiința noastră, Generalul Grigore Georgescu va rămâne ca unul dintre geniștii care merită cu prisosință să fie așezat la loc de cinste în Cartea de Onoare a Armei pe care a slujit-o cu credință și devotament, atât prin competența profesională probată în întreaga sa carieră militară, cât și prin unele fapte care i-au definit profilul moral de excepție, astfel:

– în anul 1926, ca urmare a decorării cu Ordinul „Coroana României” – 1917, colonelul Grigore Georgescu a fost împroprietărit cu un teren intravilan pe care l-a donat statului, pentru ridicarea unui monument închinat eroilor geniști. Edificiul cunoscut sub numele de Monumentul Eroilor Arma Geniului – „Leul de la Cotroceni”, având ca sculptor pe bunul său prieten Spiridon Georgescu, a fost ridicat din inițiativa și sub directa-i supraveghere (pe atunci era șeful statului major la Inspectoratul Tehnic al Geniului);

– fiind un om profund religios, în calitate de comandant al Diviziei 19 Infanterie, generalul a inițiat în anul 1940, ctitorirea de către ofițerii și soldații diviziei, în satul bănățean Troiaș, a unei biserici având hramul „Sfinții Trei Ierarhi”, biserică în care a fost primit un preot patriot refugiat din Transilvania de Nord, pierdută în urma odiosului Dictat de la Viena;

– în anul 1941, în calitate de ministru, a susținut sistematizarea cursurilor inundabile ale râurilor Jijia și Bahlui, aprobând fără ezitare, pentru prima oară, spre surprinderea unora și nemulțumirea altora, contractul unei lucrări de 9 miliarde lei, pentru care s-a achitat numai 9 lei, valoarea timbrului”;

– dovedindu-se a fi un mare patriot, Grigore Georgescu a insuflat permanent acest spirit și în familia sa; exemplul fiului său Eugeniu, absolvent al Școlii Militare de Geniu, șef al promoției 10 Mai 1942 „Dezrobirea” care a solicitat plecarea pe front, convins fiind ,,că așa trebuie să moară un soldat șef de promoție, fiul lui tata” este mai mult decât edificator. Acesta a căzut la datorie în toamna anului 1943, în timpul luptelor desfășurate de către Batalionul 2 Pionieri Munte / Aiud în Crimeea.

   Sfârșitul acestui general de mare valoare a fost tragic. După venirea la putere a regimului comunist, în data de 18 mai 1946, la vârsta de 60 de ani, generalul Grigore Georgescu a fost arestat, pentru vina de a fi făcut parte cinci luni de zile, dintr-un guvern ,,considerat criminal de către ocupantul ruso-bolșevic” și supus calvarului mai multor procese și luni de detenție.

    Inițial a fost încarcerat la închisoarea militară de la Uranus, iar după prima ședință, din data de 9 octombrie 1946, a fost condamnat de către așa-zisul Tribunal al Poporului, la 10 ani de temniță grea. Recursul admis de Înalta Curte de Casație a dispus desființarea sechestrului asigurator.

   A fost arestat din nou în noiembrie 1946, alături de mai mulți demnitari români, sub acuzația de ,,participare la războiul soldat cu crime împotriva poporului sovietic”, iar la 7 martie 1947 întregul lot a fost transferat la închisoarea Aiud. Prin sentința dată la 6 februarie 1948, cu recursul respins, a fost condamnat la „trei ani de temniță grea, cu computarea pedepsei executate în prevenție”. În același timp, familia ac     estuia a fost evacuată din casa în care locuia, confiscându-i-se și întreaga proprietate.

    Deși la data de 20 februarie 1948 s-a dispus punerea în libertate condiționată pentru îngrijiri medicale până la rejudecarea procesului, în ziua de 1 februarie 1949 a fost reîncarcerat la Aiud. Până la data de 17 iunie 1949 a mai ținut legătura cu familia. După aceasta familia n-a mai știut nimic despre el. În ciuda faptului că în anul 1951 trebuia să fie pus în libertate, a fost transferat în secret la închisoarea din Sighetul Marmației, unde s-a stins din viață la data de 27 aprilie 1952 și aruncat într-o groapă comună.

Familia a aflat despre moartea generalului, în închisoarea de la Sighet, în anul 1954 și a primit certificatul de deces abia în anul 1956. Din certificat rezulta că generalul Grigore Georgescu a decedat după patru ani și patru luni de detenție, deși sentința fusese de numai trei ani!

A fost un ostaș onest și un specialist de excepție al Armei Geniu, care și-a slujit cu credință și devotament țara, un mare patriot și un remarcabil creștin.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

   Notă: Acest material documentar a fost realizat pe baza datelor rezultate din Memoriul personal al generalului Grigore Georgescu, existent la Arhivele Naționale Militare coroborate cu cele puse la dispoziție de către dl. dr. Marius Bâzu (soțul nepoatei generalului).

            Consemnările subliniate în fontul italic sunt preluate din aprecierile de serviciu anuale ale șefilor săi direcți.

               Colonel (rtr.) Marian GARGAZ