,,IN MEMORIAM”- EROUL PONTONIER EFTIMIE CROITORU

 

În Cartea de Onoare a Eroilor Patriei, la loc de cinste, se regăsește și Eroul Pontonier Eftimie Croitoru, căzut la datorie în timpul campaniei antihitleristă, salvând cu prețul vieții podul de importanță operativă întins de către Compania 18 Poduri Râuri peste râul Tisa în zona Tiszalok din Ungaria.

Bravul Erou s-a născut în data de 16 august 1914 în satul Răteasca din comuna Sfințești, situat nu departe de orașul Roșiorii de Vede, fiind primul din cei 8 copii ai soților Zaharia și Lisaveta Croitoru.

După terminarea școlii primare în comuna natală, deși era „bun la carte”, a început ucenicia de croitor în orașul Roșiorii de Vede, reușind ca după mai bine de doi ani să ,,fure” această meserie și în timp scurt să devină vestit în toate comunele învecinate.

La 1 martie 1936 a fost încorporat prin Centrul de Recrutare din Turnu Măgurele și timp de aproape 20 de luni și-a satisfăcut stagiul militar la una din companiile de poduri râuri ale Regimentului de Pontonieri din Brăila.

Începând cu anul 1939 a fost concentrat, anual, la Regimentul Pontonieri Brăila, fiind repartizat alternativ la Compania 11 a Batalionului 1 Poduri Fluvii din Brăila sau la Compania 6 a Batalionului 2 Poduri Râuri, dislocat la acea vreme la Alba Iulia.

În august 1944, la începerea campaniei antihitleriste, îl regăsim din nou concentrat, în efectivele Companiei 18 Poduri din Batalionul 2 Poduri Râuri Alba Iulia, comandată de locotenentul Radu Ilie, subunitate care va fi întrebuințată pentru asigurarea trecerii trupelor peste râul Mureș în timpul acțiunilor din zona Iernut-Cipău (22-26 septembrie 1944) și Ocna Mureșului (5 octombrie 1944), iar ulterior,  peste râurile de pe  teritoriul Ungariei și Cehoslovaciei.

Potrivit Jurnalului de Operații al Comandantului Geniului Armatei a IV-a, col. Vasile Emanoil, la 8 noiembrie 1944, Compania 18 Poduri Râuri reușise să întindă peste râul Tisa, în zona Tiszalok, un pod din vase cu o lungime de peste 200 m, pod legat la ambele maluri cu câte o punte din lemn pe suporți ficși, tip căluși, cu deschiderea de aproximativ 4 m, pentru a susține trecerea trupelor Corpului 6 Armată la începutul acțiunilor de eliberare a Ungariei. Podul respectiv reprezenta singura posibilitate de deplasare și aprovizionare a trupelor Corpului 6 Armată peste râul Tisa.

Soldatul Eftimie Croitoru ,,era un băiat timid, de satură mică, harnic și ordonat, săritor peste măsură, primul la orice”, ne-a mărturisit unul dintre camarazii săi de companie – Gheorghe Hațegan, veteran de război ajuns la vârsta de 100 ani, pe care am avut onoarea a-l vizita la locuința sa din Oarda de Jos, împreună cu Doamna Ionela Bană Croitoru – nepoata bravului Erou și col. (r) Ioan Mocan – președintele Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Arma Geniu “General Constantin N. Hârjeu”, cu prilejul participării la ceremonialul organizat de către Batalionul 136 Pontonieri Alba Iulia la împlinirea a 85 de ani de atestare istorică și serviciu în slujba patriei.


Martor al acțiunilor de luptă la care a luat parte cu Compania 18 Poduri Râuri în urmă cu 78 de ani, cu lacrimi în ochi, dar cu multă precizie și coerență, Gheorghe Hațegan ne-a furnizat multiple informații inedite legate de fapta eroică a lui Eftimie Croitoru din noaptea de 17 noiembrie 1944, întrucât în acel moment se afla pe pod  la circa 20 m de acesta.

În urma dialogului cu distinsul veteran de război am reușit să rețin următoarele informații:

,,Era o noapte cu ploaie deasă, amestecată cu zăpadă și vânt puternic. Pontonierii de la barajul din bârne de lemn, instalat la aproximativ 400 m în sus de pod (amonte), au transmis cu disperare semnalul de înștiințare cu privire la scăparea unei mine plutitoare lansată de către inamic.

Fără comandă, cei care asiguram serviciul de gardă la pod ne-am înșirat în lungul acestuia, în dreptul pontoanelor de care răspundem, astfel încât la apariția minei, fiecare s-o fixeze cu cangea și s-o împingă din aproape în aproape către mal, spre a fi trecută pe sub puntea din lemn, fără a atinge podul. Orice mină care ar fi atins podul, ar fi explodat și l-ar fi scos din circulație, lăsând izolate și fără sprijin trupele române care deja pătrunseseră în teritoriul inamic.

Soldatul Gheorghe Stan, responsabil la pontonul nr. 5, fiind mai înalt, a reușit să manevreze mina către pontonul nr. 4. deservit de către soldatul Eftimie Croitoru.

Neajutat de constituția sa fizică, Eftimie a coborât la vârful pontonului, spre a împinge și el mina către mal, cât mai departe de pod. Din nefericire, noapte fiind, incomodat de rafalele puternice de vânt, Eftimie nu a reușit să fixeze mina și să împiedice apropierea ei de pod.

Fără șovăire, conștient de riscul la care se expune, a lovit cu cangea unul din catargele minei, provocându-i explozia înainte de a atinge podul. Podul a fost salvat cu prețul vieții. În urma exploziei Eftimie a fost aruncat pe pod, lovindu-se puternic în cădere cu capul de parapetul acestuia. A apucat să mai exclame doar ,,Vai!” și dus a fost. Soldatul Stan Gheorghe, grav rănit a rămas infirm pe viată.

Eftimie a fost dus undeva la mal și acoperit cu o foaie de cort. După remedierea unor mici avarii produse de explozia minei și repunerea în circulație a podului, în zorii zilei următoare, câțiva camarazi i-au improvizat un cosciug din lemn găsit în zonă și l-au înmormântat pe mal, în stânga capului de pod, iar pe o cruce din stejar, au scris „Eroul soldat Croitoru Eftimie, salvatorul podului de pe Tisa”.

La întoarcerea în țară, după ultimele misiuni din Cehoslovacia, având același traseu, cei care am supraviețuit i-am pus o coroană din flori de câmp la mormântul de pe malul Tisei”.

Actul de eroism al vitejilor pontonieri Eftimie Croitoru și Gheorghe Stan a fost citat pe ordinul de zi al Armatei a IV-a română și al Armatei a 40-a sovietică.

Pentru înaltul spirit patriotic și de sacrificiu de care a dat dovadă, salvând cu prețul vieții podul de la Tiszalok, Eftimie Croitoru fost decorat „post-mortem” cu cea mai înaltă distincție ostășească de război „Virtutea militară clasa II-a”;

În memoria veșnică a actului de eroism săvârșit de bravul pontonier:

– începând cu data de 26 iunie 1958, prin Decretul Marii Adunări Naționale nr. 289, Regimentului 216 Pontonieri Turnu Măgurele i s-a atribuit denumirea onorifică de Regimentul 216 Pontonieri ,,Eftimie Croitoru“;

– în baza Ordinului ministrului apărării naționale nr. M 148/09 august 1958, Eroul Eftimie Croitoru a fost trecut pe veci în controalele Regimentului 216 Pontonieri (viitorul Regiment 2 Pontonieri);

– în cursul anului 1959, cu prilejul aniversării a 100 de ani de la înființarea Armei Geniu, din inițiativa Comandamentului Trupelor de Geniu, în curtea regimentului a fost înălțat un Obelisc din piatră, realizat la Studioul de Arte Plastice al Armatei, pe frontispiciul acestuia fiind așezată o placă din marmură cu înscrisul „Neștearsă va rămâne în amintirea poporului român eroica faptă a eroului de la Tiszalok, soldatul pontonier Eftimie Croitoru”;

– în ziua de 31 Mai 1972, pe platoul de adunare al unității a fost dezvelit un Bust, iar în vitrina Drapelului de Luptă al Regimentului 2 Pontonieri a fost instalată o Statuetă, reprezentându-l pe bravul erou pontonier, lucrări de artă vizuală realizate de către sculptorul Marius Butunoiu (ofițer de geniu în rezervă);

– în anul 1974, o stradă din sectorul 6 al municipiului București, situată la nord de Bulevardul Iuliu Maniu a fost denumită ,,Strada Caporal Eftimie Z. Croitoru”;

– începând cu 01 august 1975 noul remorcher intrat în dotarea Batalionului Nave Fluviale din Regimentul 2 Pontonieri Turnu Măgurele a fost înmatriculat cu numele „Eftimie Croitoru”; din anul 2001 batalionul a fost dislocat la Brăila;

– în același an, un traseu montan din munții Bucegi a fost denumit și inscripționat ,,Traseul Soldat Eftimie Croitoru”;

– la data de 14 Mai 2015, la inițiativa cadrelor militare din Batalionul 136 Pontonieri Alba Iulia – continuatorul tradițiilor de luptă ale fostului Batalion 2 Poduri Râuri – a fost constituită Asociația caritabilă ,,Eftimie Croitoru”.

Întrucât în anul 2003 Regimentul 2 Pontonieri a fost desființat, cele două simboluri create de către sculptorul Marius Butunoiu au fost relocate la Batalionul 72 Pontonieri din garnizoana Brăila (unicul descendent al fostului Regimentul de Pontonieri), iar Obeliscul menționat a rămas în cazarma fostului Regiment 2 Pontonieri, predată spre administrare autorităților din municipiul Turnu Măgurele.

Rămas al nimănui, monumentul s-a degradat continuu și treptat a fost invadat în proximitatea sa de vegetație deasă, făcându-l aproape invizibil și cu siguranță ar fi ajuns la depozitul deșeurilor rezultate în urma demolării cazărmii.

La începutul anului 2021, doamna Ionela Bană Croitoru, una dintre nepoatele lui Eftimie Croitoru, a solicitat sprijinul Asociației Naționale Cultul Eroilor ,,Regina Maria” pentru ridicarea unei opere comemorative dedicate acestuia, în localitatea Sfințești, județul Teleorman.

Ulterior, având acordul Primăriei municipiului Turnu Măgurele, cu sprijinul Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Arma Geniu ,,General Constantin N. Hârjeu” și al unui grup de cadre militare care au activat în fostul Regiment 2 Pontonieri, monumentul a fost relocat în incinta Școlii Gimnaziale din comuna Sfințești – locul de naștere al Eroului Eftimie Croitoru – în vederea restaurării acestuia.

Restaurarea Monumentului s-a realizat de către Primăria comunei Sfințești. Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Arma Geniu ,,General Constantin N. Hârjeu” a sprijinit acest proiect, asigurând:

  • o efigie realizată de către artistul plastic Valentin Tănase, reprezentând momentul asumării exploziei minei plutitoare, care a fost aplicată pe fațada soclului monumentului;
  • un panou cu date referitoare la fapta eroică a curajosului pontonier, care a fost instalat în spațiul tehnic al monumentului.

Inaugurarea și sfințirea Monumentului s-a desfășurat în cadrul unui ceremonial militar, în ziua de 02 iunie 2022, cu prilejul Zilei Eroilor, la care au participat:

  • reprezentanții Primăriei și ai Consiliului Local, numeroși școlari și locuitori ai comunei Sfințești;
  • generali și ofițeri din Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Arma Geniu ,,General Constantin N. Hârjeu”;
  • ofițeri și subofițeri în rezervă și în retragere care au activat în fostul Regiment 2 Pontonieri ,,Eftimie Croitoru“ Turnu Măgurele;
  • reprezentanți ai unor structuri administrative din județul Teleorman.

 

Cu același prilej, în incinta Școlii Gimnaziale din comuna Sfințești, cu sprijinul nemijlocit al familiei Bană, a fost realizat un sector omagial ,,Eftimie Croitoru“ care include un bust și documente de referință cu privire la bravul Erou Pontonier asigurate de către Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Arma Geniu ,,General Constantin N. Hârjeu” și Batalionul 96 Geniu ,,Cetatea București”.

În urma acestui demers memorabil, Eftimie Croitoru s-a întors acasă pentru totdeauna. El va rămâne veșnic în rândul eroilor căzuți la datorie, oferindu-ne o pildă de curaj, devotament și suprem altruism, mai mult decât necesară astăzi, într-o epocă în care oportunismul, egoismul și lipsa de patriotism au ajuns să fie considerate calități.

 

SLAVĂ ȘI RECUNOȘTINȚĂ EROILOR PATRIEI!

 Col. (r) Marian GARGAZ