General de brigadă ION GHEORGHE ȚONEA

În Cartea de Onoare a Armei Geniu, pe panoplia personalităților cu renume, la loc de cinste este așezat și generalul de brigadă Ion Țonea. S-a născut la data de 03 septembrie 1884 în casa părintească de pe str. Spitalului nr. 339, suburbia Sfântu Spiridon din Ploiești, fiu legitim al lui Gheorghe Țonea – funcționar la stația orășenească de cale ferată și al Stelianei Țonea – casnică, născută Hernea.

A fost crescut și educat într-o familie de oameni întreprinzători, în care munca cinstită și respectul față de semeni au reprezentat valori fundamentale ale vieții și conviețuirii sociale. Bunicii săi erau oameni înstăriți. Bunicul patern – Anton Țonea deținea mai multe terenuri în zonă, o tăbăcărie modernizată și afaceri de negoț, iar bunicul din partea mamei – Ion Hernea provenea dintr-o familie de boieri români, refugiați din Țara Făgărașului în urma persecuțiilor maghiare, care stabilindu-se în zona Ploieștiului au cumpărat terenuri și au înființat o companie de exploatare petrolieră.

Fiind o fire rebelă și dominantă, în copilărie conduce ,,ceata de prieteni” la unele distracții interzise, ca scăldatul în lacuri, pescuitul de raci, vizionarea spectacolelor Circului ambulant ce sosea în localitate și alte ,,ghidușii” pentru care în clasele primare a fost exmatriculat de două ori. Însă, odată cu intrarea la liceu, nu a mai avut purtări rebele, devenind un elev silitor și disciplinat căruia i s-a acordat mai multe distincții meritorii.

După absolvirea clasei a VIII-a la liceul real din localitatea natală, în toamna anului 1906, tânărul Ion Țonea a devenit elev al Școlii Militare de Artilerie și Geniu din București (ciclul preparator) pe care a absolvit-o cu rezultate meritorii la 01 iulie 1908. La aceiași dată, în baza Înaltului Decret Regal nr. 2155, a fost înaintat la gradul de sublocotenent în Arma Geniu și repartizat ca ofițer subaltern (similar unui comandant de pluton) la Batalionul 2 Pionieri, unitate nou înființată în cazarma Cotroceni, sub comanda lt.col. Dumitru Ștefănescu, la 01 aprilie 1908 pentru Corpului 2 Armată București, în urma dezmembrării / desființării Regimentului 1 Geniu ca urmare a intrării în vigoare a Legii de organizare a puterii armate din 29.03.1908.

Potrivit reglementărilor în vigoare la acea vreme cu privire la formarea și dezvoltarea profesională a ofițerilor absolvenți ai ciclului preparator, după executarea unui stagiu obligatoriu la trupe, în unitatea menționată, începând cu 01.10.1909 slt. Ion Țonea și-a continuat încă doi ani studiile militare pentru desăvârșirea specializării în Arma Geniu în cadrul Școlii de Aplicație pentru Artilerie și Geniu. La absolvirea Școlii de Aplicație (01.07.1911), fiind apreciat ca unul dintre cei mai buni absolvenți de geniu, a fost decorat cu ,,Medalia Jubiliară Carol I” și a revenit ca ofițer subaltern la Batalionul 2 Pionieri, iar la 01 octombrie 1911 a fost avansat la gradul de locotenent.

În anul 1911, plătind prin garanție ipotecară suma de 50.000 lei, dota stabilită de Consiliul de Onoare al Ofițerilor, slt. Ion Țonea se căsătorește la Biserica ,,Sfânta Treime” din Câmpina, cu Elena, fata lui Ghiță și a Eugeniei Ionescu, proprietari de case cu etaj și prăvălii închiriate, la parter. Din căsătorie au rezultat trei copii: Elena ce va absolvi facultățile de istorie și de geografie / Universitatea București; Ion (Puiu) – inginer, absolvent al Politehnicii și al Școlii de Ofițeri de Geniu din București; Traian care va absolvi Facultatea de Medicină Umană din București, iar ulterior cu bursă, studiile doctorale la Institutul Max Planck din Berlin.

În contextul angajării României în cel de-al doilea război balcanic, în baza Înaltului Decret Regal nr. 4609, începând cu data de 21 iulie 1913, Batalionul 2 Pionieri comandat de mr. Ioan D. Vasilescu a fost mobilizat și a participat la campania militară contra Bulgariei ajungând la Grivița și Plevna unde, în urmă cu 36 de ani, viteazul său înaintaș – Batalionul de Geniu – înscrisese pagini istorice glorioase în războiul de independență.

În timpul acestei campanii lt. Ion Țonea a îndeplinit cu succes prerogativele funcției de adjutant al comandantului, aducându-și o contribuție semnificativă în activitatea statului major pentru planificarea și coordonarea  acțiunilor de luptă desfășurate de către subunitățile batalionului la sud de Dunăre, în folosul comandamentului Corpului 2 Armată și al Diviziilor III și IV Infanterie din compunerea acestuia.

După înapoierea în țară, se implică cu fermitate în activitatea de instruire a trupelor. Cu prilejul desfășurării instrucției practice de specialitate în poligonul batalionului sau în taberele organizate în diferite raioane din apropiere de București, lt. Ion Țonea a reușit de fiecare dată să asigure subunității sale nivelul combativ necesar îndeplinirii diverselor misiuni genistice, fapt confirmat pe deplin în cadrul manevrelor de toamnă organizate la nivelul Corpului 2 Armată.

Având o temeinică pregătire tehnico-inginerească și experiență de război dobândită în timpul campaniei din Bulgaria, locotenentul Ion Țonea a fost inclus în grupul ,,instructorilor tehnici” constituit la nivelul batalionului pentru instruirea genistică a ofițerilor de cavalerie, infanterie și vânători din Corpurile 1 și 2 Armată, precum și pentru pregătirea și desfășurarea ,,jocurilor de război” cu ofițerii de rezervă din evidența celorlalte batalioane de pionieri, iar la data de 30 martie 1914, într-o solemnitate deosebită, alături de camarazii participanți la campania din anul 1913 a fost decorat cu ,,Medalia Avântul Țării”.

La 01 aprilie 1916 a fost avansat la gradul de căpitan (Î.D.R. nr. 12966) și promovat în funcția de comandant al Companiei Căi Ferate Înguste la Regimentul Căi Ferate din București, iar începând cu 15 August 1916 participă la acțiunile militare desfășurate de armata română în Războiul pentru Întregirea Națională. Inițial, Compania Căi Ferate Înguste a fost afectată (repartizată) operativ la Comandamentul Etapelor / Armata de Nord condusă de gl.c.a. Constantin Prezan, iar ulterior la Comandamentul General al Etapelor / Marele Cartier General.

În timpul celor două campanii ale Marelui Război, compania condusă de cpt. Ion Țonea, independent sau împreună cu alte subunitățile de căi ferate de câmp, echipe de linii și poduri căi ferate, a îndeplinit multiple și complexe misiuni specifice asigurării transporturilor necesare frontului, mai importante fiind următoarele:

• în timpul campaniei din anul 1916: restabilirea circulației feroviare între Bumbești – Târgu Jiu și a liniilor curente pe sectorul Filiași – Târgu Jiu; construirea și exploatarea unei linii de 65 km. cale ferată îngustă pe valea Bistriței, între Piatra Neamț – Bicaz – Gura Bradului; întreținerea liniei ferate și consolidarea terasamentelor pe sectoarele Bacău – Roman – Pașcani și Bârlad – Berheci;
• în timpul campaniei din anul 1917: construirea unei linii de 120 km. cale ferată îngustă între Piatra Neamț – Prisăcani (jud. Iași) și a încă 32 km. între Huși – Lecușeni / Basarabia ca linie de legătură peste Prut cu sectorul Ungheni – Chișinău; exploatarea și întreținerea liniei de cale ferată îngustă de pe valea Bistriței;

Deși în urma semnării Păcii de la București, în cursul lunii iulie 1918 cea mai mare parte a marilor și unități ale armatei române au fost demobilizate și restructurate potrivit tabelelor de pace de dinaintea intrării în război, Compania Căi Ferate Înguste sub comanda cpt. Ion Țonea, asemenea tuturor subunităților Regimentului de Căi Ferate, a fost angajată în continuarea cu misiuni pentru refacerea și exploatarea rețelei feroviare în special a celei din teritoriile ocupate vremelnic.

Fiind deja apreciat ca unul dintre ofițerii de geniu cu mari perspective de evoluție în cariera militară, la 01 septembrie 1918 cpt. Ion Țonea a fost avansat înainte de termen la gradul de maior și cooptat în grupul ofițerilor superiori din Inspectoratul General al Geniului (Î.D.R. nr.346), iar pentru serviciile îndeplinite în timpul Războiului pentru Întregirea Națională a fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de ofițer, clasa a IV-a.

La noua mobilizare a armatei începută la 28 octombrie 1918 pe maiorul Ion Țonea îl găsim în ordinea de bătaie a Secției IV Construcții și Cazarmament din Direcția IV Geniu a Ministerului de Război, având în responsabilitate nemijlocită problematica tehnică specifică domeniilor militare.

Pentru Ion Țonea, perioada anilor 1920-1939 a reprezentat etapa definitorie a evoluției sale în cariera militară, caracterizată prin acumulări profesionale progresive și dobândirea experienței necesară exercitării prerogativelor conducerii unor structuri centrale cu atribuții de mare importanță pe linia construcțiilor și domeniilor militare. Astfel, în contextul degrevării Inspectoratului General al Geniului de atribuțiile privind problemele de cazarmament, la începutul lunii iulie 1920 maiorului Ion Țonea i se încredințează conducerea Secției Tehnice din compunerea Direcției XII Domenii Militare și Cazarmament, direcție nou înființată la nivelul Ministerului de Război în baza Î.D.R. nr.2645 / 18.06.1920. La 24.09.1923 a fost avansat la gradul de locotenent colonel, iar la 01.10.1929, din nou înainte de termen, la gradul de colonel.

Făcând dovada unor calități tehnico-inginerești și capabilități manageriale remarcabile, la începutul anului 1933 a devenit director operativ al direcției menționată, asigurând totodată și comanda Școlii de Guarzi de Geniu din compunerea Școlii Militare de Geniu de la Cotroceni.

Având mari perspective de accedere în funcții de mare răspundere, în primăvara anului 1937 a fost avansat la gradul de generalul de brigadă și numit Subinspector al Domeniilor Militare.

În perioada menționată, sub directa-i coordonare, au fost puse în operă multiple proiecte constructive semnificative, care au vizat:

– extinderea construcțiile militare în majoritatea garnizoanelor din țară: cazărmi, depozite, poligoane/câmpuri de tragere, cămine și cercuri militare;

– construcția, modernizarea sau extinderea unor obiective militare existente și în prezent: localurile Școlii Superioare de Război (actualmente Universitatea Națională de Apărare), al Școlilor Militare de Geniu / Cotroceni, de Artilerie Antiaeriană / Drumul Taberei, de Artilerie / Pitești, Casa Oștirii din str. Cobălcescu și Arcul de Triumf , reședințele comandamentelor Corpurilor I Armată  Craiova și IV Iași;

– finalizarea lucrărilor la Mausoleul Eroilor de la Mărășești și Cercul Militar Național;

– punerea pietrei de temelie, extinderea și modernizarea cazărmii Regimentului 2 Pionieri / fortul Otopeni, etc.

Cariera militară i-a fost încununată la data de 01 aprilie 1939 odată cu preluarea în calitate de director general a conducerii Direcției Construcții și Domenii Militare, structura operaționalizată structural în urma reorganizării Direcției XII Domenii Militare și Cazarmament și trecerii acesteia în cadrul Secretariatului General al Ministerului Apărării Naționale;

La scurt timp, generalul Ion Țonea procedează cu mult curaj și fermitate la o nouă reorganizare a direcției în măsură să răspundă eficient și oportun sarcinilor operative mereu crescânde, ca urmare a pregătirilor pentru războiul iminent și angajării României în campania antisovietică pentru eliberarea teritoriilor ocupate prin forță ca urmare a impunerii  în vara anului 1940 a odiosului Tratat Ribentrop – Molotov.

Urmează o perioadă grea pentru întreaga națiune. În urma unor neînțelegeri de natură conceptuală și de execuție a unor lucrări specifice domeniilor militare, cu Mareșalul Ion Antonescu, la 31 martie 1943 generalul Ion Țonea a fost trecut în rezervă, prin demisie.

S-a retras la locuința din strada dr. Leonte Atanasovici nr.38 / zona Cotroceni, construită în exclusivitate din fondurile familiei între anii 1923-1927 pe terenul primit ca urmare a decorării sale cu Ordinul ,,Coroana României”.

Sfârșitul acestui general de mare valoare a fost tragic. S-a stins din viață în anul 1952 răpus de o boală necruțătoare cauzată de drama prin care familia a fost nevoită să treacă, în contextul în care casa menționată și averea socrilor săi au fost naționalizate fără drept de apel, iar fiul său – cpt. Ion I. Țonea, a fost întemnițat fără judecată, sub învinuiri false demonstrate în instanță după aproape doi ani de detenție grea.

Incontestabil, în conștiința noastră Ion Țonea este apreciat ca fiind unul dintre generalii cu notorietate, format în spiritul valorilor și virtuților Armei Geniu pe care a slujit-o cu credință și devotament, un militar cu profil moral de excepție, un bun patriot și un remarcabil creștin.

 

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Notă: Acest material documentar a fost realizat pe baza datelor rezultate din Fișa cu datele privind evoluția în cariera militară / Memoriul personal existent la Arhivele Naționale Militare coroborate cu cele puse la dispoziție de către dl.dr. Dan Dondera  (soțul nepoatei generalului) și unele lucrări referitoare la istoria și tradițiile Armei Geniu.  

 

  Colonel (rtr.) Marian GARGAZ                             

            Președinte de Onoare                                                       

      al Asociației Cadrelor Militare                                         

în Rezervă și în Retragere din Arma Geniu.