IN MEMORIAM General de brigadă Constantin SAVU

În cartea de onoare a Armei Geniu, la loc de cinste, se află și gl.bg.rtg. Constantin Savu – părintele pontonieriei române moderne, patronul spiritual Batalionului 72 Pontonieri Brăila.

Constantin Savu s-a născut la data de 08 martie 1920 în satul Rădești, comuna Oporelu din județul Olt, într-o familie de țărani, oameni gospodari în care munca cinstită, obiceiurile străbune și respectul față de semeni au reprezentat coordonate fundamentale ale vieții și conviețuirii sociale.

A absolvit Școala Militară de Ofițeri de Geniu de la Cotroceni / promoția 10 Mai 1942, fiind repartizat comandant de pluton la Batalionul 2 Poduri Râuri Alba Iulia. În scurt timp,  avea să plece pe front și să participate peste 390 zile la ambele campanii ale celui de-al doilea război mondial, în calitate de comandant pluton în cadrul companiilor mobilizate de către Batalioanele de Poduri Râuri din Alba Iulia și Bacău.

După război, pentru perioade relativ scurte de timp, a îndeplinit diferite funcții în statul major al Batalionului 6 Lucru, Batalionului 6 Administrație și Cercului Militar Teritorial, din garnizoana Cluj.

Cariera militară postbelică și-a continuat-o, pentru o vreme, la comanda subunităților de nivel companie și batalion pontonieri, dar și șef de stat major în noul Regiment de Pontonieri din Alba Iulia, iar din anul 1952 în structurile de studii și experimentare tehnică de geniu/Comandamentul Trupelor de Geniu, având ca preocupare perfecționarea mijloacelor de treceri fluviale.

A fost un împătimit pontonier, un ofițer rasat, cu o inteligență și gândire demnă de invidiat, iar eforturile sale s-au dovedit a fi consacrate cu prioritate unei idei pentru care a militat cu ardoare mai toată cariera militară – realizarea unor mijloace pontonieristice moderne, capabile să asigure trecerea peste cursurile de apă, în timp scurt și siguranță, a tuturor categoriilor de tehnică militară din dotarea marilor unități, unități și formațiuni din compunerea armatei.

Fiind unul dintre cei mai buni cunoscători ai tainelor trecerilor peste cursurile de apă, după mai mulți ani de studii și experimentări, Constantin Savu a reușit să transforme în realitate multiple idei originale, idei concretizate în proiectarea,  omologarea și intrarea eșalonată în dotarea trupelor a unor generații de poduri plutitoare, de tip modular – binecunoscutele parcuri de pod românesc din pontoane P.R. 57, P.R. 60, P.R. 71 și P.R. 71M.

Pontoane de producție românească dispuse pe autospeciale de transport

Dotarea eșalonată a trupelor cu noile tipuri de pod din pontoane concomitent cu îmbunătățirea continuă a performanțelor constructive și de lucru ale acestora a revoluționat realmente problematica trecerilor peste cursurile de apă și a ușurat semnificativ munca istovitoare a echipajelor de pontonieri întrucât, caracteristica lor principală a reprezentat-o încorporarea grinzilor de rezistență și a elementelor de podină în structura pontoanelor și a suporților de mal, adevărate porțiuni complete de pod care puteau fi cuplate între ele, cu rapiditate și ușurință, printr-un sistem special cu buloane.

În anul 1974, având gradul de colonel a solicitat trecerea în rezervă, cu gustul amar al nerecunoașterii corecte a valoroaselor sale invenții pentru realizarea căror și-a dedicat 20 ani de activitate, și regretul de a nu finaliza alte proiecte aflate în lucru, și anume: podul submersibil, pontonul pliabil cu înălțime mică, pontonul ambarcader-debarcader rabatabil (secționat pe diagonală) și pontonul ambarcader-debarcader cu rampe mobile; o parte dintre acestea au fost realizate în miniatură, la scară redusă sau normală și experimentate, fără a fi omologate și fabricate.

Din acel moment, realmente a ieșit cu multă demnitate de pe scena existențială a unităților de geniu, iar generațiile ce au urmat acestui moment nu au mai avut șansa de a-l cunoaște.

Ca pensionar, a fost deosebit de activ până în ultimul an de viață. Aproape zilnic, își utiliza eficient timpul, antrenându-și abilitățile intelectuale de excepție, compunând diferite exerciții și probleme de matematici superioare, scriind eseuri pe diferite teme, și chiar frânturi de poezie, iar la vârsta de peste 90 ani ne-a oferit, cu dedicație, multora dintre noi remarcabila lucrarea în 3 volume, intitulată  ,,Gândiri – de vorbă cu mine însumi”, lucrare în care, cu mult rafinament, a sintetizat concepția domniei sale despre lume și viață.

Personal l-am văzut pentru prima oară în vara anului 1975, pe plaja brațului Ara / zona Giurgiu, cu prilejul unui exercițiu experimental cu podul P.R.-71, iar după aprox. 25 ani am fost onorat să-l revăd la sediul Asociației.

Momentul a fost deopotrivă impresionant și emoționant. L-am surprins relatând unele detalii despre activitatea de pe brațul Ara la care asistasem ca proaspăt locotenent, domnia sa fiind coordonator principal. În glumă mi-a spus, ”deci noi avem cam aceiași vârstă, dv. ca ofițer activ iar eu ca rezervist – pensionar”.

Ulterior avea să fie mentorul și coordonatorul meu științific în tot ceea ce am întreprins pentru elaborarea unor lucrări cu privire la istoria și tradițiile Armei Geniu.

Întâlnirea de la sediul Asociației avea să reprezinte momentul care l-a revigorat ca fost ofițer de geniu cu renume, întrucât peste puțin timp l-am readus și făcut cunoscut cadrelor militare din S.M.F.T. și tuturor comandanților unităților de geniu cu prilejul sărbătoririi Zilei Armei Geniu în anul 2004.

De atunci, a fost asimilat ca membru de onoare al marii familii de geniști din garnizoana Brăila, răspunzând mereu ,,prezent” la evenimentele sărbătorești organizate de B.72 Po și Cdm. Bg. 10 Ge. cu diferite prilejuri.

Se pregătea conștiincios pentru fiecare eveniment și se simțea pe cât de fericit pe atât de emoționat, asemenea unui părinte care-și revedea copiii și prietenii apropiați. 

În anul 1996, în urma demersurilor Asociației geniștilor din rezervă și retragere, i s-a acordat gradul de general de brigadă în retragere.

Cu tristețe ne aducem aminte de luna februarie a anului 2014, când la apelul solemn al Batalionului 72 Geniu, la numele Constantin Savu se răspundea cu sfiială ,,absent pentru totdeauna”. Renumitul pontonier decedase la sfârșitul anului ce abia se încheiase, cu puțin timp înainte de a împlini venerabila vârstă de 95 ani.

Incontestabil, numele său a fost așezat la loc de cinste pe panoplia personalităților marcante înscrise Cartea de Onoare a Armei Geniu, iar începând cu anul 2016, în semn de înaltă apreciere a valoroaselor sale realizări în domeniul mijloacelor de treceri peste cursurile de apă, generalul Constantin Savu a devenit patronul spiritual al Batalionului 72 Geniu (Pontonieri).

Spre mândria pontonierilor brăileni, începând cu data de 25 Februarie 2019, a redevenit, simbolic, o prezență permanentă în incinta unității întrucât, cu prilejul sărbătoririi Zilei Pontonierilor la împlinirea a 153 de ani de activitate neîntreruptă în slujba patriei, a fost ridicată și sfințită o lucrarea sculpturală reprezentând bustul generalului al cărei nume îl poartă.

Col.rtr. Gargaz Marian