100 de ani de la unirea Basarabiei cu România. 27 martie 1918

Pentru România, anul 1918 a început sub cele mai negre auspicii. Ea s-a aflat sub focul încrucișat al Puterilor Centrale și ale fostului aliat devenit inamic din momentul preluării puterii de către bolșevici. Prin urmare, statul Român a fost obligat să încheie mai întâi o pace preliminară și apoi un tratat cu foștii inamici, ale cărui prevederi dure reprezentau o ”pedeapsă” pentru îndrăzneala de a ridica armele cu aproape doi ani înainte.

1. Repere cronologice privind evoluția istorică a Basarabiei:

• Ruptă de Principatul Moldovei la 16 mai 1812, potrivit Tratatului de pace de la București, semnat între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806–1812,  Basarabia, a fost atribuită Imperiului țarist, ea păstrându-și inițial autonomia. Treptat politica țaristă față de naționalitățile din imperiu s-a înăsprit. La începutul secolului XX, românii reprezentau numai 56% din populație și pierduseră complet puterea politică. Dar în anii următori, elita românească rusificată, educată în marile universități liberale ale Rusiei imperiale, își redescoperă, grație educației, rădăcinile naționale.

La izbucnirea primului război mondial și apoi a Revoluției Ruse din februarie 1917, mișcarea  națională din Basarabia se  maturizase.

• în perioada 6 – 7 februarie 1917, a fost convocat un congres al reprezentanților locuitorilor de la sate, în urma căruia s- a votat o moțiune prin care a cerut autonomia și formarea unei adunări legislative proprii;
• în aprilie 1917, a fost creat Partidul Național Moldovenesc, sub președinția lui Vasile Stroescu, care milita la începuturile sale pentru autonomia Basarabiei;
• pe 16 iulie 1917, comitetul central ostășesc din Chișinău a hotărât crearea unui consiliu al provinciei (după modelul sovietelor), care avea să emită o Propunere de lege pentru autonomie națională și teritorială;
• în perioada 23–27 octombrie 1917, consiliul ostășesc a proclamat autonomia Basarabiei și formarea Sfatului Țării, președinte Ion Inculeț ca organ legislativ,;
• la data de 21 noiembrie/4 decembrie 1917, în prima ședință a Sfatului Țării, deputații moldoveni majoritari au proclamat înființarea unei Republici Democratice Federative Moldovene, între Prut și Nistru;
• la data de 23 martie/5 aprilie în prezența lui Ion Inculeț, Pantelimon Halipa și Daniel Ciugureanu s-a desfășurat o nouă reuniune a guvernului român care a luat în discuție problema Basarabiei și unde au fost convenite detaliile unirii. Delegația a plecat la Chișinău să pregătească actul unirii. Cu ea a plecat și  Constantin Stere, care a avut un rol foarte important în pregătirea deciziilor care au fost luate câteva zile mai târziu.
• la 24 ianuarie/6 februarie 1918, Sfatul Țării, a declarat independența Republicii Moldova;
• în ziua de 26 martie/8 aprilie 1918, Sfatul Țării a fost convocat în Sesiune Solemnă pentru a decide asupra chestiunii privind Unirea cu România. Au participat în calitate de invitați și premierul României – Alexandru Marghiloman, generalul Constantin Hârjeu  –  ministru de război și alți demnitari români;
• în ziua de 27 martie/9 aprilie, ora 16,15 majoritatea moldovenească din Sfatul Țării a votat unirea cu România, în anumite condiții;
• la 30 martie/12 aprilie 1918, după întoarcerea premierului român la Iași, s-a sărbătorit Unirea Basarabiei cu România, iar Decretul regal de promulgare a actului Unirii Basarabiei cu România a fost datat 9/22 aprilie 1918;
• între 25-27 noiembrie 1918 s-a desfășurat cea de-a doua sesiune a Sfatului Țării. După aprobarea reformei agrare pentru Basarabia, Sfatul Țării a votat o moțiune prin care aproba unirea fără condiții cu România, și s-a autodizolvat;
• Tratatul pentru recunoașterea unirii Basarabiei cu România s-a semnat la 28 octombrie 1920, la Paris, de Consiliul ambasadorilor Imperiului britanic, Franței, Italiei și Japoniei, pe de o parte și ai României, pe de altă parte. Acest tratat recunoștea României suveranitatea asupra teritoriului basarabean, cuprins între Prut, Nistru, vechea graniță a Bucovinei și Marea Neagră;
• R.S.S nu a recunoscut niciodată Unirea. La 28 iunie 1940 printr-un ultimatum adresat României de către guvernul sovietic, care urmărea punerea în aplicare a pactului Hitler-Stalin,  Basarabia a fost retrocedată în mod arbitrar și abuziv către Uniunea Sovietică.

2. Trupele de Geniu în contextul Unirii Bsarabiei  cu România

Deși, după încheierea campaniei din vara anului 1917 soldată cu semnarea la 26 noiembrie a armistițiului cu Puterile Centrale și ieșirea oficială din război, armata română se afla într-o relativă stare de acalmie, structurile de geniu au continuat să îndeplinească multiple misiuni corespunzător specialităților din compunerea acestora, astfel:

• Batalioanele 1-18 Pionieri, cu efective împuținate au continuat lucrările pentru întărirea defensivă a Moldovei, iar începând cu primăvara anului 1918 și a Basarabiei, precum și lucrări de încartiruire la campanie în folosul celorlalte arme;
• Subunitățile de telegrafie ți telefonie din compunerea Batalionului de Specialități au asigurat exploatarea și întreținere circuitelor de comunicații, iar la nevoie au deschis altele noi, potrivit nevoilor operative;
• Companiile de Pontonieri și cele de Poduri Ușoare au continuat să asigure trecerile pe poduri plutitoare și fixe, peste râurile Siret (8-10 puncte de trecere) și Prut (12-15 puncte de trecere), și totodată au sprijinit trupele rusești pentru traversarea brațului Chilia al Dunării, la reîntoarcerea în țară;
• Trupele de Căi Ferate au acționat cu preponderență pentru înlăturarea efectelor războiului asupra sistemului feroviar, refacerea și asigurarea funcționării acestuia potrivit nevoilor militare dar și eonomico-sociale în Moldova, iar ulterior și în Bucovina.

La puțin timp după Unirea Basarabiei cu România, în urma semnării Păcii de la București, cea mai mare parte a marilor unități și a unităților armatei au fost demobilizate și restructurate potrivit tabelelor de pace de dinaintea intrării în război (Î.D.R. nr. 443 / 28.02, Instrucțiunile speciale nr.2620 / 01.05 și D.M. nr.455 / 07.05.1918).

În acest context, începând cu 01 mai 1918, la nivelul Armei Geniu s-au produs  unele schimbări structural-administrative semnificative care au vizat:

– regruparea tuturor structurilor participante la război în raioanele Părților Sedentare ale unităților care le-au mobilizat și demobilizarea eșalonată a efectivelor, cu excepția Batalioanelor Pionieri, cu Secțiile de Telegrafie și Poduri Ușoare, afectate Diviziilor 9 și 10 Infanterie dislocate în Basarabia;

– transformarea începând cu 05.05.1918 a Regimentului Tracțiune Automobilă în Corp de Tracțiune Automobilă sub comanda col. Gheorghe Stambulescu și trecerea acestuia în subordinea Inspectoratului Tehnic al Geniului;

– integrarea începând cu 10.05.1918, a Regimentelor de Pontonieri și Căi Ferate, a Corpului de Tracțiune Automobilă și a Batalionului de Specialități în cadrul unui Comandament al Trupelor de Comunicații, sub comanda col. Ion Macri, dependent de Inspectoratul Tehnic al Geniului (Ord. M.St.M. nr. 1428);

– desființarea începând cu 01.07.1918 a Batalionului Pionieri Cetate, a Batalioanelor 16, 17, 18 Pionieri și integrarea Secției Geniu / Școala Militară de Artilerie și Geniu ca structură distinctă la Școala Militară de Infanterie și Intendență (D.M. nr.455 / 07.05.1918);

– încetarea activității Inspectoratului General al Geniului / Marele Cartier General și a Inspectoratelor de Geniu / cartierele generale ale celor două armate și reorganizarea de pace a acestora, sub denumirea de Inspectorat Tehnic al Geniului, respectiv Comandamente ale Pionierilor  la corpurile de armată;

În urma acestor transformări, începând cu 01.07.1918, din punct de vedere structural – organizatoric Arma Geniu avea următoarea reprezentare:

Galeria comandanților structurilor de geniu
în perioada noiembrie 1917 – octombrie 1918

 

Cine a asigurat comanda în anul 1917, 1918			Cine a asigurat comanda în anii 1917, 1918
Inspectoratul Tehnic al Geniului	Gl.bg. Ion Rașcu		Comandantul Pionierilor C. 1 A.	Col. Gheorghe Negoescu
	Gl.bg. Ion Istrate
Direcția Geniu	Col. Ștefan D. Mihail		Comandantul Pionierilor C. 2 A.	Col. Victor Zottu
	Col. C-tin  Teodorescu
Comandamentul Trupelor de Comunicații	Gl.bg. Scully Mătăsaru		Comandantul Pionierilor C. 3 A.	Col. Atanase Negru
Regimentul de Căi Ferate	Col. Matei Vlădeanu		Comandantul Pionierilor C. 4 A.	Lt.col. Paul Mântulescu
Regimentul de Pontonieri	Col. Nicolae Popovici		Comandantul Pionierilor  C. 5 A.	Lt.col. Ioan Șt. Vasiliu
Batalionul de Specialități	Lt.col. Ștefan Botez		Corpul de Tracțiune Auto	Col. Vasile Polizu
Batalionul 1 Pionieri	Mr. Ștefan Cățoiu		Batalionul 8 Pionieri	Cpt. Gh. N. Petrescu
	Mr. Emil Libert			Mr. Alfred Mihailovici
Batalionul 2 Pionieri	Cpt. Teodor Moscu		Batalionul 9 Pionieri	Mr. Șt. Paraschivescu
	Cpt. Ion Șt. Dumitriu		Batalionul 10 Pionieri	Cpt. Constantin Iliescu
Batalionul 3 Pionieri	Mr. Gh. Marinescu			Mr. Ali Izet Cadâr
	Mr. Ion Rașcu		Batalionul 11 Pionieri	Mr. D-tru Lepădătescu
	Mr. D-tru Rădulescu		Batalionul 12 Pionieri	Mr. Eugen Nicodim
Batalionul 4 Pionieri	Lt.col. Ioan Șt.Vasilescu			Mr. Alex. Scurteanu
	Lt.col. Gh. Gheorghiu		Batalionul 13 Pionieri	Lt.col.Paul Mântulescu
Batalionul 5 Pionieri	Mr. Vasile Gheorghiu			Mr. Constantin Dedu
	Mr. C-tin Iliescu		Batalionul 14 Pionieri	Mr. Tache Ionescu
Batalionul 6 Pionieri	Mr. Izet Ali Cadâr			Mr. C-tin Turbatu
	Lt.col. Tache Ionescu			Lt.col. Gheorghe Lupu
Batalionul 7 Pionieri	Mr. Dumitru Duca		Batalionul 15 Pionieri	Lt.col. Gh.Rădulescu
	Lt.col. Gh. Marinescu			Mr. Grigore Georgescu I

 

Anul 1918 a fost pentru națiune română unul extrem de sinuos, care poate fi caracterizat  prin doi termeni – agonie și extaz. În primele luni, idealul unirii părea compromis, fiind pusă sub semnul întrebării chiar statalitatea românească. România s-a văzut obligată să iasă din război și să încheie cu inamicul Pacea de la București (24 aprilie/7 mai 1918). Dar, între timp, Basarabia, la care statul Român renunțase în august 1916, în cadrul unui proces complex determinat de prăbușirea Rusiei și de ieșirea ei din război, s-a unit cu țara mamă.

Deci anul 1918 a început cu o mare realizare,  unirea Basarabiei cu România, moment istoric care a generat un amplu proces de renaștere națională și care se încheie la 1 decembrie 1918 cu Marea Unire.

În contextul comemorării acestui eveniment istoric de referință națională, este de datoria noastră a  ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI să ne îndreptăm mai mult ca oricând, cu evlavie și recunoștință, gândurile către înaintași, să-i omagiem și să-i cinstim așa cum se cuvine pe toți cei ce s-au jertfit pentru libertatea, întregirea și unitatea neamului în hotarele sale multimilenare, ori prin fapte semnificative și puterea cuvântului au asigurat suportul real pentru înfăptuirea MARII UNIRI.

Colonel(rtr) Petre Pastia
Colonel (rtr)  Marian Gargaz