Monumentul Leul – Simbolul gloriei și eternității Armei Geniu a împlinit 90 de ani

Deși primul război mondial se încheiase, în conștiința întregului popor, dar mai ales a militarilor, era încă trează memoria celor care s-au jertfit și sacrificat pentru împlinirea idealului de libertate și unire a tuturor provinciilor locuite de români într-un singur stat.

Acest sublim sentiment național a generat în întreaga țară multiple inițiative și acțiuni privind înălțarea pe locurile marilor bătălii din anii Marelui Război pentru Întregirea Neamului, precum și în numeroase localități urbane și rurale, a unor edificii monumentare menite să mențină mereu vie flacăra recunoștinței generațiilor prezente și viitoare și să eternizeze memoria celor care s-au jertfit pentru libertatea și neatârnarea poporului român.

Demersul realizării unui monument menit să imortalizeze faptele de război săvârșite de geniștii români pentru îndeplinirea mărețului ideal, a fost inițiat în anul 1925, de către gl.div. Constantin Ștefănescu-Amza, în calitate de comandant al Școlii Militare de Geniu de la Cotroceni.

În urma discuțiilor purtate cu gl.div. Aristide Razu – inspectorul general al geniului s-a hotărât:

  • Monumentul să fie amplasat lângă Cazarma Geniului pentru a servi ca pildă vie pentru viitorime;
  • construcția Monumentului să aibă la bază cea mai expresivă machetă stabilită prin concurs de creație arhitecturală;
  • fondurile financiare necesare construcției acestuia să fie realizate fără contribuția nici-unei autorități civile sau militare străine Armei Geniu;
  • constituirea unui colectiv de inițiativă cu rol executiv având ca președinte pe gl. Constantin Ștefănescu Amza, iar ca membri pe: arhitectul D. Ciortan, pictorul D. Verona și sculptorul D. Mirea.

Pentru alegerea și stabilirea machetei Monumentului, în cursul anului 1925 s-au desfășurat două concursuri. La primul concurs s-au prezentat patru machete, toate fiind respinse întrucât nu exprimau suficient de bine „spiritul și particularitățile Armei Geniu”.

La cel de-al doilea concurs desfășurat la 02.06.1925, câștig de cauză a avut macheta sculptorului Spiridon Georgescu, artist cu studii temeinice dobândite în țară și în Italia, care participase la înverșunatele lupte din timpul Marelui Război pentru Întregirea Națională. Întrucât sculptorul se dovedise un bun cunoscător al faptelor de arme ale corpului de geniu, macheta inițială (foto 1) a fost redimensionată și înnobilată cu mai multe elemente expresive de reprezentare a specificului Geniului.

În forma finală (foto 2), având o înălțime de aproximativ 12 metri, Monumentul Eroilor din Arma Geniului include un ansamblu de piese din bronz, turnate la Fabrica V.V. Rășcanu din București, în cadrul căruia elementul dominant este Leul – regele forței și al frumuseții, ca expresie a chintesenței tăriei Armatei Române, a sufletului mare, mândru și generos al soldatului român, simbol al curajului, al spiritului de sacrificiu și al mândriei ostășești.

Având o lungime de 5,40 m, o înălțime de 4,4 m și greutatea de 6 tone, Leul, dispus pe partea superioară a unui soclu principal, scrutează cu încredere și mândrie sfârșitul glorios al războiului, stând biruitor într-o poziție triumfală cu labele din față pe unele însemne militare ale adversarilor: arme, scuturi și o țeava de mortier peste care se desfășoară faldurile unui drapel de luptă.

Specificul Armei Geniului este redat prin:

  • 4 statuete cu înălțimea de 2,20 metri și greutatea de 1200 kg. fiecare, dispuse aproape de mijlocul soclului principal, perpendicular pe muchiile acestuia, pe socluri secundare, reprezentând chipeșii geniști ai specialităților de bază ale armei, echipați adecvat pentru îndeplinirea misiunilor de luptă: un pionier, un pontonier, un telegrafist și un lucrător de cale ferată.
  • 2 embleme reprezentând semnul de armă la acea vreme, dispuse pe laturile din stânga și dreapta soclului principal, la nivelul părții superioare a statuetelor;
  • 4 metope reprezentând în basorelief aspecte din acțiunile caracteristice celor patru specialități militare, dispuse pe fiecare latură a soclului principal, la nivelul părții inferioare a statuetelor, astfel:
    – pe latura din față, construcția unor infrastructuri de cale ferată;
    – pe latura stângă, organizarea trecerii unui curs de apă cu ambarcațiuni mobile și pe vase de echipaj;
    – pe latura dreaptă, amenajarea unei poziții de apărare cu tranșee, rețele de sârmă și lucrări de nuielărie;
    – pe latura din spate, realizarea și deservirea posturilor / centrelor telefonice și telegrafice.

Pe fațada soclului se află inscripția „SPUNEȚI GENERAȚIILOR VIITOARE CĂ NOI AM FĂCUT SUPREMA JERTFĂ PE CÂMPURILE DE BĂTAIE PENTRU ÎNTREGIREA NEAMULUI”, iar în partea inferioară un medalion înconjurat de lauri din care rezultă în cinstea cui s-a ridicat acest monument triumfal – „EROILOR DIN ARMA GENIULUI 1913; 1916 – 1919”.

Terenul pe care a fost amplasat Monumentul a fost donat de către șeful de stat major al Inspectoratului General al Geniului, colonelul Grigore Georgescu (cunoscut cu apelativul Gabion), cu care acesta fusese împroprietărit în anul 1926 ca urmare a decorării sale cu Ordinul ,,Coroana României” pentru merite deosebite în campaniile Războiului pentru Întregirea Neamului.

Fondurile necesare ridicării Monumentului au fost asigurate, în exclusivitate, prin obolul personal al ofițerilor activi și a trupelor, precum și din acțiuni proprii inițiate de către unitățile de geniu (vânzarea de cărți poștale reprezentând imaginea machetei inițiale a monumentului și serbări organizate în diferite garnizoane).

Construcția Monumentului a fost finalizată în anul 1929, iar inaugurarea acestuia s-a desfășurat în cadrul unei grandioase festivități organizată în fața Palatului Cotroceni, festivitate onorată cu prezența de către A.S.R. Principele Nicolae, înalți demnitari ai Statului și ai Oștirii, după cum urmează:

  • reprezentanți ai Guvernului României: Iuliu Maniu, prim Ministru; gl.d. Henry Cihoschi, ministrul de război; Vaida Voievod, ministru de interne; Virgil Madgearu, ministrul industriilor;
  • căpeteniile Oștirii:
    – generalii de corp de armată Constantin Prezan, fost șef al Marelui Cartier General și Gheorghe Mărdărescu, fost ministru de război;
    – generalii de divizie: Nicolae Petala, inspector al armatei; Nicolae Samsonovici, șeful Marelui Stat Major; Constantin Dragu, inspectorul infanteriei; Mihail Ionescu, inspectorul învățământului militar; Alexandru Hanzu, comandantul Corpului de Munte; Nicolae Condiescu din Statul Major Regal;
    – generalii de brigadă: Alimănescu Aurel, comandantul Corpului 2 Armată București, Dumitrescu Toma, comandantul Diviziei 4 Infanterie, Schmidt Ioan, șeful Direcției 11 Tehnică, Neda Mihail, șeful Intendenței și Stabilimentelor Centrale;
  • generali de geniu activi: generalii de divizie Aristide Razu, inspectorul general al geniului; Constantin Ștefănescu-Amza; Ion Macri, comandantul Diviziei 10 Infanterie Brăila; generalii de brigadă Constantin Teodorescu, comandantul Brigăzii de Căi Ferate; Gheorghe Rădulescu, Comandantul Comandamentului Școlilor de Geniu și Centrului de Instrucție al Geniului; Fotache Ionescu, comandantul Brigăzii de Specialități de Geniu; Gabriel Sion, inspector al domeniilor militare;
  • generali de geniu din rezervă: Grigore Crăiniceanu, Gheorghe Văleanu, Ion Istrate, George Iannescu, Octav Boian, Vasile Zotu, Ioan Pavelescu, George Damian, Atanasie Negru, Damian Petcu, Gheorghe Panteli;
  • comandanții corpurilor de geniu, șefii Serviciilor de Geniu, corpul ofițeresc, corpul profesoral și elevii cursanți ai Școlilor de Geniu și ai Centrului de Instrucție al Geniului.

În același context s-a mai sărbătorit jubileul împlinirii a 70 de ani de la atestarea oficială a înființării primei unități de geniu din armata română modernă și înălțarea în gradul de sublocotenent a absolvenților Școlii de Ofițeri de Geniu și ai celei de Guarzi de Geniu din promoția 1929.
Ceremonialul acestei festivități a fost deschis de gl. div Constantin Ștefănescu Amza, președintele Comitetului de Inițiativă.

În cadrul alocuțiunii sale a elogiat faptele de bravură și jertfele ofițerilor și trupelor de geniu de-a lungul celor 70 de ani de existență, iar în încheiere a încredințat mărețul Monument Școlii de Geniu, astfel încât viitorii cursanți să aibă în permanență, în față, pilda virtuților și sacrificiilor generațiilor care au făcut războiul pentru reîntregirea neamului.
A urmat serviciul religios și sfințirea monumentului de către subdirectorul seminarului central din București, P.S.S. Părintele Costea.

În aplauzele unei imense asistențe, Monumentul a fost dezvelit de către A.S.R. Principele Nicolae, care apoi a înmânat premii de studii celor mai merituoși elevi ai Școlilor de Geniu și a fixat pe umerii unora dintre absolvenții promoției 1929, tresele de sublocotenent.

Monumentul Leul, așa cum este el cunoscut cetățenilor capitalei, străjuiește cu aceeași grandoare piața delimitată de intersecția bulevardului Iuliu Maniu cu bulevardul Geniului, Palatul Cotroceni și Grădina Botanică, amintind trecătorilor despre mărețele fapte de arme ale bravilor geniști din Armata României.

Statutul juridic al monumentului este reglementat prin Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice și Legea nr. 379/2003 privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război, fiind inclus în lista monumentelor istorice, ediția 2004, cod B 3-m-B 20.010, sub denumirea de „Monumentul Eroilor din Arma Geniului”. Administrativ, Monumentul se află în jurisdicția Direcției Monumentelor și Patrimoniului Turistic a Municipiului București și a Direcției de Cultură a sectorului 5 al capitalei.

Întrucât după aproape 80 de ani de existență, Monumentul se înfățișa ca un edificiu neîngrijit și într-o stare vizibilă de degradare, în urma demersurilor inițiate de către Asociația Ofițerilor de Geniu în Rezervă și Retragere, cu sprijinul decisiv al col.(r) Ilie Schipor, director la Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, în cursul anului 2009 a fost restaurat.

Incontestabil, de-a lungul celor 90 de ani de existență, Monumentul s-a dovedit a fi un punct de atracție turistică bucureșteană pe măsura grandorii sale, însă ca simbol al gloriei și eternității Armei Geniu menit să asigure legarea trecutului, de prezent și de viitor, a reprezentat și va reprezenta altarul spiritual în față căruia slujitorii acesteia, activi, din rezervă și retragere, din toate generațiile, cinstesc memoria înaintașilor și îi omagiază așa cum se cuvine, aducând prinosul de recunoștință și slavă celor care s-au jertfit pentru libertatea și neatârnarea neamului.

Colonel (rtr.) Marian Gargaz

 
ro_RORomanian
ro_RORomanian