Mesajul cu prilejul comemorării mareșalului Constantin PREZAN la 75 de ani de la moartea sa

Participarea prin reprezentanți la acest ceremonial este o onoare deosebită și, totodată un privilegiu pentru noi, urmașii celor care s-au jertfit pentru făurirea și apărarea României Mari de a ne exprima și pe această cale recunoștința, admirația și gratitudinea noastră și de a-l cinsti cum se cuvine pe OMUL care a fost militarul de carieră și patriotul Constantin Prezan, contribuind astfel la consolidarea binemeritată a prezenței Mareșalului Unirii în panoplia eroilor neamului românesc.

La 27 august 2018 se împlinesc 75 de ani de la moartea unuia dintre cei mai străluciți strategi militari din istoria României, mareșalul Constantin Prezan (1861 -1943), erou din primul război mondial și apărător al unirii de la 1 Decembrie 1918, unul dintre cei trei mareșali pe care pe care i-a dat, în întreaga sa istorie, armata română.

Despre viața și cariera militară a mareșalului Constantin Prezan au scris cu profesionalism și acuratețe o serie de istorici militari și civili, așa încât noi, pentru a reaminti generației tinere modul în care societatea românească interbelică știa să cinstească memoria unui adevărat patriot, ne vom referi la ceremonia înmormântării marelui erou al românilor.

La 21 iunie 1943, mareşalul Constantin Prezan avea să primească o ultimă şi dureroasă lovitură: trecerea în nefiinţă a soţiei sale, Olga. Pierderea acesteia i‑a provocat o adâncă durere, care, desigur, a contribuit la sfârşitul său, astfel că, la 27 august 1943, gloriosul soldat s‑a stins pe aceste meleaguri, la moşia sa de la Schinetea. În cartea sa ”Constantin Prezan, Mareșal al României”, istoricul Viorica Zgutta relatează evenimetul care a cernit întreaga țară:

„Militarul sobru, de o discretă autoritate, de o eleganţă morală nici un moment dezminţită” a avut parte de funeralii naţionale, ca un ultim omagiu adus contribuţiei sale la opera de reîntregire a României Mari. La catafalcul său au stat de gardă Cavalerii Ordinului Mihai Viteazul şi drapelele tuturor unităţilor militare din ţară. La funeralii, desfăşurate în ziua de 30 august 1943, au luat parte regele Mihai I, mareşalul Ion Antonescu – Conducătorul statului, Mihai Antonescu – vicepreşedine al Consiliului de miniştri, Ion Marinescu – ministrul justiţiei, generalul Ilie Şteflea – şeful Marelui Stat Major, generalul Constantin Sănătescu – şeful Casei militare regale, generalul Nicolae Şova – ministru subsecretar de stat, generalul Corneliu Dragalina – guvernatorul Bucovinei, generalii Nicolae Samsonovici, Nicolae Ciupercă, Iacob Zadic, Nicodim – patriarhul României, Nicolae – mitropolitul Moldovei, C. Răşcanu – prefectul judeţului Vaslui, colonelul Măescu – prefectul judeţului Roman. De asemenea, au fost prezenţi ataşaţi militari ai misiunilor militare germane, italiene şi franceze.

„Alături de invitaţii oficiali, consemna renumitul gazetar Pamfil Şeicaru, în Curentul din 30 august 1943, au venit să îl salute pentru ultima oară pe marele ostaş numeroşi prieteni şi admiratori, dornici să se încline la mormânt cu aceeaşi pietate ca şi sutele de ţărani ce sosesc necontenit pe drumurile armonioaselor coline moldoveneşti. Sunt prezenţi d‑l profesor Horia Hulubei, rectorul Universităţii din Bucureşti, d‑l profesor Constantin David, rectorul Universităţii din Iaşi, Constantin Capră, primarul oraşului Vaslui, colonel Talpeş, prefectul judeţului Iaşi, fostul adjutant al mareşalului Prezan, locotenent‑colonelul Văsescu.

General Nicolae Pălăngeanu, Prefectul Poliţiei Capitalei, supraveghează primirea oaspeţilor şi îndeplinirea ordinelor, pentru această ceremonie la care defunctul, cu o modestie de adevărat soldat, nu a vrut nici omagii, nici discursuri, nici ofrande de flori. Corul armatei dă răspunsurile la rugile înalţilor prelaţi. Trupele aliniate în faţa crângului ascultă cu frunţile descoperite, cu armele întoarse cu baionetele spre pământ.

Când ultimul „Aleluia” a fost rostit, sicriul este ridicat de pe catafalc de ofiţerii superiori şi cortegiul porneşte spre micul cavou din poiana de pe Măgură. Sicriul este însoţit de familia defunctului, M.S. Regele Mihai, urmat de mareşalul Antonescu (fostul subaltern al generalului Prezan în războiul reîntregirii…). În acorduri funebre, primul ierarh al ţării păşeşte cel din urmă spre sicriu, rostind ultimele cuvinte de rugă «Dumnezeu să‑l ierte şi să‑l odihnească!».

Suveranul prezintă condoleanţe familiei îndurerate, în vreme ce mareşalul salută cu bastonul, dând supremul onor fostului său comandant. În Curentul, din 1 septembrie 1943, putem citi: „Ne aflăm la Schinetea, moşia mareşalului Constantin Prezan. Conacul îmbrăcat în zăbrania de doliu stă copleşit de tristeţe. Bătrânul ostaş, stăpânul blând şi plin de osebită chibzuinţă, nu se va mai strecura prin alei, îndrumând cu bunătate pe cei din jur.

Mareşalul Prezan, unul din marii şi vajnicii făuritori ai întregirii neamului nostru, nu mai este. Ţara recunoscătoare a orânduit să se facă mareşalului dispărut funeralii naţionale. În ultima vreme, mareşalul îşi presimţea moartea. Şi‑a ales singur locul gropniţei de veci în mijlocul naturii, la cei trei stejari şi când, de curând, preotul satului trebuia să plece ca misionar, l‑a reţinut spunându‑i să‑l înmormânteze, fiindcă i‑a sosit sfârşitul şi apoi să împlinească vrerile ţării. Trupul neînsufleţit a fost aşezat pe catafalc, în odaia cea mare a casei noi. Un sicriu simplu din lemn, înfăşurat în tricolorul ţării, iar deasupra casca, spada şi bastonul de mareşal.”

Odată cu trecerea la cele veșnice a mareșalului Constantin Prezan a dispărut încă un martor și un participant la războiul unității naționale. A rămas, însă, amintirea militarului sobru, de o discretă autoritate, de o eleganță morală, nici un moment dezmințită. Prin demnitatea, noblețea și discreția cu care a purtat înalta demnitate de Mareșal al României, Constantin Prezan a adus un mare prestigiu armatei române și țării noastre.

Prin viata și cariera lui, prin profesionalismul și faptele sale mareșalul Constantin Prezan a devenit o legendă, un simbol, un adevărat exemplu de patriotism, onoare, cinste, corectitudine și disciplină atât pentru armata română cît și pentru întregul neam românesc.

Semnează, în numele Consiliului Director Central al Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere din Arma Geniu ”General Constantin N. Hârjeu”.

Colonel (ret.)
Marian Gargaz, președinte

 

 
ro_RORomanian
ro_RORomanian