Lansare carte

Așa cum am scris la finalul comunicatului nostru din august 2017 cu privire la apariția cărții ”TRANSFĂGĂRĂȘANUL”, autorul acesteia ”a recidivat”, astfel că pe timpul adunării generale a asociației din ziua de 16.05.2018, sub semnătura domnului general de brigadă (ret) inginer Florea D. Necula a fost lansată lucrarea ”TRANSDOBROGEANUL – CANALUL DUNĂRE-MAREA NEAGRĂ”.

Canalul Dunăre – Marea Neagră este al treilea cel mai lung traseu de navigare din lume făcut de mâna omului, după Canalele Suez ( 184 km) şi Panama (81 km). Ruta principală, Cernavodă – Poarta Albă – Agigea, construită între 1976 și 1984 are 64,2 km. Ramura nordică, Poarta Albă – Midia Năvodari, construită între 1982 și 1987, are 31 de km. Canalul Dunăre-Marea Neagră este o parte importantă în sistemul de canale europene care leagă Marea Nordului, prin canalul Rin-Dunăre, de Marea Neagră. Inaugurat la 26 mai 1984, Canalul Dunăre-Marea Neagră scurtează traseul dintre Dunăre și Marea Neagră cu aproximativ 400 km; canalul cuprinde două ecluze (la Agigea și Cernavodă), trei porturi fluviale – Cernavodă, Medgidia, Basarabi și portul maritim Constanța-Sud.

Din pricina unor motive medicale, autorul – care nu a putut participa la adunarea generală – ne-a transmis un scurt comentariu pe care ar fi dorit să-l prezinte auditoriului dacă sănătatea i-ar fi permis, gânduri pe care vi le prezentăm mai jos:

Stimate doamne, onorați invitați, dragi colegi, foști camarazi de suferință pe șantierele economiei naționale,

Cu patru ani în urmă am promis că voi scrie despre activitatea geniștilor pe cele mai reprezentative șantiere pentru construirea drumului peste Munții Făgăraș și a Canalului Dunăre-Marea Neagră. Azi, cu difuzarea acestei cărți, pot afirma că promisiunea a fost îndeplinită.

Cartea de față prezintă, în cele două părți ale ei, atât o documentare sinteză a genezei cît și istoricul construirii Canalului Dunăre-Marea Neagră, începând cu anul 1835 și până în 1990, trecând prin etapele: 1835-1949; 1949-1953; 1973-1990 când, la 26 mai 1984 a fost inaugurat; în 1988 a fost dată în exploatare ramura lui Poarta Albă-Midia, Năvodari, după care, timp de aproape trei ani se construia Canalul Dunăre-București până în ianuarie 1990 cănd a fost  sistat și au fost desființate brigăzile de geniu și odată cu ele și Trupele de Geniu ca armă tehnică a Armatei Române. Toate acestea se regăsesc în partea I, pentru ca, în partea a II-a să fie tratată contribuția armatei la construirea lor prin aceleași brigăzi de geniu 45 și 47 cu exemplificările reale privind forțele de muncă ale constructorilor geniști.

Noutatea față de prima carte constă în faptul că în aceasta este mai mult evidențiată problema mecanizării și tehnologizării activității productive precum și interdependența între cadrele de geniu constructori și cele de utilaje, plecând de la mecanicii-conductori de utilaje, respectiv geniștii constructori, continuând cu rolul subofițerilor, maiștrilor militari și al ofițerilor și ajungând la cele cu funcții de răspundere, inginerul șef-locțiitorul tehnic.

Concluzia desprinsă este că doar o colaborare între aceștia asigură succesul și că, în măsură egală, atât satisfacțiile cît și dezamăgirile le aparțin lor, fără pretenția ca una din părți să-și aroge doar meritele iar celelalte neajunsurile. Deasemenea, am evidențiat și rolul important pe care l-au avut cele două baze de reparații utilaje Mogoșoaia și Medgidia, precum și batalionul școală pentru formarea mecanicilor constructori și bazele de aprovizionare materială fără de care construirea Canalului nu ar fi fost posibilă.

În mod deliberat am stabilit 11 capitole față de 12 ale primei cărți, întrucât acest al 12-lea capitol l-am rezervat pentru a fi scheletul viitoarei cărți al cărei manuscris l-am terminat – împreună cu rolul destinului și al nobleței în viața omului, exemplificat ca propria mea viață și destin.

După cum se știe, omul în viață trebuie să treacă de unele momente de cumpănă. Eu am avut două, primul la doi ani, când am fost salvat de la moarte și al doilea, cel mai incredibil și dureros, în noiembrie 1985 când trebuia să fiu promovat în funcția de inginer șef la DLEN, lucru nedorit de mine, care a declanșat o înscenare de tip ceisto-comunistă, oprindu-mi această promovare și mutarea din trupele de geniu la DLEN, dar pe o funcție inferioară. Doi ani am suportat denigrarea în fel și chip, chiar și din partea unor foști colegi sau a unor lucrători politici din C.T.Ge. Este o lecție de cunoscut și de viitorime privind rolul ofițerilor de contrainformații și al celor politici ai acelor ani.

Vă mulțumesc pentru colaborare, vă doresc mulți ani fără suferințe și o revedere pe curând.

Gl.bg.(ret.) Necula Florea

16.05.2018

 
ro_RORomanian
ro_RORomanian