Home » Articole »

 

Câteva Cuvinte Despre Monumentele Constructorilor Canalului Dunăre – Marea Neagră

…Când lucrările de pe Șantierul Național al construirii Canalului Dunăre – Marea Neagră se apropiau de finalizare, dragii mei camarazi – coloneii Nicu Stănilă și Titi Vâlcu (Bunul Dumnezeu să-i odihnească în pace!), au venit și mi-au propus să gândim și să realizăm un monument spre gloria militarilor geniști constructori ai Canalului, așa cum au făcut și geniștii constructori ai drumului Transfăgărășan, și să propunem amplasarea lui pe malul drept al canalului, în dreptul orașului Murfatlar.

Propunerea mi-a plăcut și m-a onorat, am subscris și mi-am preluat rolul. Cu toții am hotărât să prezentăm proiectul nostru și să cerem „aprobarea” comandantului de atunci al geniștilor, generalul locotenent doctor inginer Constantin Antoniu (Dumnezeu să-l odihnească în rândul drepților).  A fost plăcut impresionat și a apreciat propunerea noastră, dar ne-a propus să cerem și avizul Consiliului Politic Superior al Armatei. Cei doi camarazi au luat cu ei cele trei „schițe în creion”, pentru monumentul gândit, făcute pe niște A4, așa cum ne propuneam să-l realizăm noi, geniștii constructori. Dar, după câteva zile, Consiliul Politic Superior al Armatei ne-a precizat că Ministerul Apărării, împreună cu CC al UTM intenționează să realizeze un monument măreț, pe măsura obiectivului, și exprimându-se o aprecierea asupra intenției noastre, îndrăznețe, ni s-a recomandat să renunțăm la proiect, ceea ce am și făcut!…

Dar amicii mei nu s-au lăsat! Le plăcuse foarte mult propunerea mea și s-au decis să facem un monument al armei în curtea școlii militare de la Râmnicu Vâlcea. Astfel, după ce i-am prezentat comandantului nostru refuzul ce l-am primit, i-am făcut propunerea să facem în curtea școlii militare de ofițeri la Râmnicu Vâlcea un monument al armei noastre dedicat geniștilor constructori ai Canalului și ai altor obiective ale economiei naționale. Și de acea dată comandantul a apreciat noua propunere și ambiția noastră, dar și-a exprimat dorința ca, dacă nu-mi este prea greu, să fac o machetă a monumentului la scara 1:10, pe care s-o păstreze în biroul său. Am promis, și am făcut-o!…  Ne-a recomandat să cerem avizul Comitetului de Arhitectură și Sistematizare al Municipiului Râmnicu Vâlcea, având în vedere că va deveni un „Monument Municipal”. Nicu și cu Titi au purces la Primărie și au obținut atât „Avizul” cât și „material horticol” suficient pentru amenajarea zonei împrejmuitoare a monumentului…

Am trecut hotărâți la realizarea monumentului nostru, așa cum ni l-am propus. L-am mobilizat și pe bunul meu

camarad colonelul inginer Mircea Ionescu – comandantul Bazei de Reparații de la Mogoșoaia (Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace!), rugându-l să ia măsurile necesare pentru recuperarea deșeurilor de bronz rezultate din procesul de producție al bazei, și să pregătim împreună „forma” semnului armei pe care să o turnăm cât mai artistic, din bronz.

În paralel i-am prezentat proiectul monumentului, mai în detaliu a părții de construcție din beton armat, camaradului meu bun, colonelul inginer Ladă Gh., șeful Catedrei de construcții al Școlii militare de geniu, mobilizându-l și pe el în demersurile noastre pentru realizarea monumentului.

Și el, cu plăcere, s-a angajat că, cu „elevii constructori din anul III, va realiza fundația și va ridica corpul din beton armat al monumentului, la locul stabilit în curtea școlii.

Au lucrat minunat și repede!…

Oricât am vrea noi să fim de modești, trebuie să fim de acord cu toți

admiratorii, monumentul a fost o adevărată reușită artistică, de parcă toată viața noastră am construit doar monumente!…

Vorbesc la timpul trecut pentru că, spre uimirea și indignarea autorilor și constructorilor lui, monumentul așa cum l-am făcut noi a fost modificat din ordinul celor ce puteau lua acea măsură și fără avizul autorilor. L-au modificat așa după cum se poate vedea din fotografia alăturată. Monumentul nu mai este un omagiu adus geniștilor constructori ci a devenit un „suport de firmă!”

Așa ceva s-a putut întâmpla, doar acolo și atunci, când cineva care „s-a ajuns” a ignorat niște reguli de cuviință și norme civice…

 

 

Păcat și… REGRET !

*

*          *

Fără să știm cum evoluau, în paralel, construcțiile monumentelor „Eșaloanelor superioare”, noi ne-am văzut de treaba noastră și am realizat monumentul care a fost ridicat în curtea Școlii Militare de Ofițeri Activi de Geniu, Construcții și Căi Ferate, un adevărat „Monument construit din inimile lor” de către militarii geniști constructori ai Armatei Române, în locuri  frumoase ale Patriei noastre dragi nouă… Eram convinși că acele monumente ridicate de „artiști profesioniști” îi vor reprezenta și pe militarii geniști constructori ai Canalului Dunăre Marea Neagră.

Chiar dacă monumentele respective au fost inaugurate în anul 1988 nu ne îndoiam de reprezentativitatea lor… „Monumentul Tineretului” veghează Canalul Dunăre Marea Neagră, fiind amplasat la aproxi

mativ 9 kilometri de oraşul Murfatlar, în zona fostului sat Straja. Statuia, care reprezintă un uriaş înger din oţel, care năzuieşte să pornească într-un zbor al libertăţii (!!!), are 38 de metri înălţime fără soclul de beton care, la rândul său, are cam nouă metri. Monumentul de la Straja a fost sculptat de artistul Pavel Bucur fiind creat la comanda Uniunii Tineretului Comunist și se vrea a fi un simbol al victoriei!!!

Astăzi se consideră că această operă impresionantă trebuie conservată şi mutată într-un loc mai potrivit și mai sigur, în care turiştii de pretutindeni să o poată admira. Zilnic, bucăţi mari din inoxul statuii sunt furate, iar dacă autorităţile nu intervin, se poate spune că statuia, cu toată înălțimea  ei de 38 de metri, riscă să dispară încet, încet, bucată cu bucată…

 

*

*          *

Cât despre cel de al doilea monument, spre „jena mea”, nu l-am văzut și, ca atare, nu știu exact unde este amplasat și nici cine l-a realizat. Dar, mie ÎMI PLACE!…

Nu știu dacă ar fi obligația noastră să reținem atenția asupra acestei situații dar, ceva din adâncul inimii mele mă îndeamnă ca „aici”, să fac o propunere pe care de-am avea-o în vederea noastră, a geniștilor care mai suntem încă geniști, ne-ar putea onora!

Pentru că nu-mi pot imagina care dintre „structurile” actuale ale conducerii Armatei Române ar putea prelua un asemenea demers, m-am gândit să propunem noi, „foștii geniști, actualii geniști rezerviști”, realizarea unei „inventarieri și prezentări centralizată, corespunzătoare, într-un „ALBUM AL MONUMENTELOR CONSTRUCȚIILOR REALIZATE DE MILITARII ARMATEI ROMÂNE”, a tuturor monumentelor de pe întregul teritoriu al Patriei noastre, la care sunt convins că au participat și militarii geniști ai Armatei Române. Sigur, n-ar fi o treabă simplă, ba dimpotrivă, ar presupune nu doar eforturi umane ci și materiale, ar presupune o acțiune bine organizată și planificată, bazată însă pe „angajamentul personal și  ferm al unor voluntari”!

Cred că ar merita ca această propunere să fie cel puțin luată în analiza și discuția noastră! Apoi, vom mai vedea!…

Pentru că ceva mă face să cred că nu toate cele ce le-am prezentat în aceste câteva rânduri și imagini fotografiate, mi-am propus să le fac cunoscute în acest „website” al Asociației noastre.

 

Col.(Ge.ret.)ing. Vlădescu Emilian

Timișoara, 10 august 2017